Angajații care primesc salarii de 28.000 de euro pe lună în instituțiile de stat din România. Ce job-uri au aceștia și la ce companii lucrează mai exact

15 iul. 2025
Angajații care primesc salarii de 28.000 de euro pe lună în instituțiile de stat din România. Ce job-uri au aceștia și la ce companii lucrează mai exact
Foto: NewMoney

Deși majoritatea românilor resimt pe propria piele consecințele reformelor fiscale și tăierilor bugetare, un grup restrâns beneficiază de remunerații fabuloase și beneficii suplimentare consistente.

CEC Bank și BNR – lideri ai veniturilor din sectorul public

Analiza datelor financiare recente arată că șefii de la Banca Națională a României (BNR), CEC Bank, Exim Banca Românească și alte companii strategice rămân printre cei mai bine plătiți manageri din țară, cu salarii ce depășesc lunar chiar și câteva zeci de mii de euro. Spre exemplu, directorul general al CEC Bank, Bogdan Neacșu, a înregistrat un venit anual de peste 1,6 milioane de lei în 2024, adică un salariu lunar în jurul a 28.000 de euro.

În același timp, conducerea BNR – care nu utilizează fonduri din bugetul public, ci se autofinanțează – continuă să încaseze venituri substanțiale, Mugur Isărescu având un salariu lunar total de aproximativ 80.000 de lei.

Sectorul energetic: companii strategice cu pachete salariale de lux

În sectorul energetic, companii de stat precum Transelectrica, Hidroelectrica, Nuclearelectrica, Romgaz sau Transgaz mențin salarii și indemnizații care contrastează puternic cu salariile medii din economie. Directorii acestor firme primesc lunar salarii ce pot depăși 40.000 de lei, iar pe lângă acestea li se adaugă diverse beneficii, de la sume consistente pentru chirie și transport, până la indemnizații speciale pentru participarea în consiliile de administrație.

ANRE – autoritate publică, venituri private

Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei (ANRE) nu face excepție, președintele instituției încasând peste 15.000 de euro net lunar, în timp ce vicepreședinții beneficiază de salarii similare, în condițiile în care restul populației se confruntă cu creșteri de taxe și reduceri de fonduri în sectoare esențiale precum sănătatea sau educația.

Această realitate economică paralelă provoacă nemulțumiri sociale semnificative, mai ales în condițiile în care mesajul oficial este acela că toți cetățenii trebuie să accepte sacrificii în numele „stabilității bugetare”. În acest context, apar tot mai multe apeluri pentru o reformă profundă care să nu afecteze doar categoriile vulnerabile, ci și să reglementeze strict remunerațiile și privilegiile celor din topul ierarhiei instituțiilor publice.