Investigarea accidentului aviatic de pe 8 ianuarie din Iran ce a dus la decesul a tuturor celor 176 de persoane de la bord va atrage atenția mai mult că sigur datorită conflictului politic din regiune. Prim ministrul canadian Justin Trudeau a afirmat că informațiile secrete pe care le deține indică faptul că zborul ucrainean PS752 a fost întrerupt de o lovitură de rachetă, confirmând informațiile primite de jurnaliști de la oficiali anonimi din SUA. Însă, Iran neagă faptul că aeronava ar fi fost lovită de forțele sale militare.
Între timp, Iran a făcut o declarație, parte a procedurii standard de investigare a accidentelor aviatice, prin care susține că nu va înmâna cutia neagră a aeronavei producătorului Boeing, sau autorităților americane. Însă, SUA a acceptat invitația de a lua parte la investigație, iar Autoritatea Civilă de Aviație din Iran a declarat că ar putea avea nevoie de ajutor pentru a decoda datele din cutia neagră.
Investigațiile aeronavelor sunt acoperite de un set de standarde internaționale și practici recomandate, produse de Organziația Internațională a Aviației Civile a Națiunilor Unite. Scopul este de a afla ce s-a întâmplat și de ce, dar și mai important, de a întocmi recomandări pentru a preveni posibilele accidente viitoare. Iată cum ar trebui să decurgă investigația.
Cine ia parte?
Standardele, cunoscute în industria aviației drept „Annex 13”, determină că Iran, țara unde s-a petrecut accidentul, va conduce investigația. Aceasta va nominaliza un investigator, cineva care lucrează în mod normal pentru o agenție independentă de investigare a accidentelor aviatice sau de transport, astfel fiind capabilă de o anchetă imparțială.
Alte țări ce au dreptul de a lua parte sunt cele în care aeronava a fost proiectată și construită (SUA), și țara în care aeronava a fost înregistrată și din care aceasta opera (Ucraina). Țările cu un număr mare de cetățeni implicați în accident pot de asemenea participa, în acest caz fiind Canada, Suedia și Afghanistan. Aceste țări vor trimite „reprezentanți acreditați” din partea agențiilor lor de investigare a securității aviației și a transporturilor.
Investigatorul principal poate de asemenea apela la specialiști tehnici. Ar fi normal, spre exemplu, ca investigatori din partea Boeing să facă parte din echipa, însă să lucreze în permanență cu agenția națională a investigatorilor, pentru a asigura transparență.
Investigatorul principal controlează și decide ce dovezi se iau în calcul. Dacă la un moment dat se depistează dovezi ale unui act criminal, atunci echipa de investigație poate preda anchetă organelor de lege. O astfel de situație s-a petrecut în 1988 cu bombardarea aeronavei N739PA deasupra orașului Lockerbie, unde a devenit foarte clar faptul că a fost vorba de un act de sabotaj și nu de un accident. În acel caz, o investigație de securitate a continuat în paralel cu o investigație criminală care a fost însă concentrată pe stadiul aeronavei și supraviețuirea pasagerilor.
Cutiile negre
Cutiile negre sunt o sursă cheie de probe în majoritatea cazurilor de accidente aviatice. O aeronava, precum cea implicată în accidentul din Iran, ar avea în carlingă un aparat de înregistrare audio ce poate înregistra până la 2 ore în cabina de pilotaj. Ar avea de asemenea și un aparat de înregistrare digital pentru datele zborului, ce ar înregistra sute de parametri pe o perioadă de peste 25 de ore de funcționare. Acești parametri pot include setările motorului, poziția comenzilor de zbor, avertizări, și altele.
Aparatele de înregistrare sunt special proiectate pentru a rezista la impacturi, la temperaturi înalte, și la submersiunea în apă, însă nu sunt indestructibile. Acestea depind de primirea energiei electrice de la aeronavă, și de primirea datelor de la un număr de surse dispuse în aeronavă. Primele generații de aparate de înregistrare au folosit fire și benzi magnetice ce puteau aduna un număr limitat de date, fiind destul de vulnerabile la avarii. Însă, aparatele moderne folosesc chipuri de memorie solid-state, încapsulate într-o carcasă rezistență la impacturi.
Un aparat de înregistrare neavariat poate fi accesat destul de ușor folosind echipament provenit de la producător, dar în cazul unui aparat avariat, investigatorii trebuie să fie foarte atenți pentru a nu corupe datele. De asemenea, aceștia trebuie să fie atenți pentru a-și proteja probele împotriva oricărei acuzații de falsificare și manipulare frauduloasă.
Din acest motiv, acestea nu ar fi niciodată trimise constructorului aeronavei (în acest caz Boeing) pentru redare. Aceasta este o sarcină ce ar fi dusă la bun sfârșit de o agenție de investigare de stat. Chiar dacă majoritatea statelor au o astfel de agenție, numai câteva au facilități de redare a aparatelor de înregistrare, mult mai puține având experiență în operarea cu un aparat foarte avariat.
Dacă țara ce conduce investigația nu deține capabilitatea tehnică de a accesa aparatele, de cele mai multe ori țara respectivă va apela la ajutorul altei țări, fie o țară implicată în investigație, fie o țară neimplicată. Există de asemenea și posibilitatea de a apela la un „consilier tehnic”, o organizație sau o persoană cu expertiză specifică, ce poate fi specializată spre exemplu în recuperearea datelor din chipuri de memorie avariate.
Dacă un aparat de înregistrare va fi examinat într-o altă țară, acesta va fi adus de un membru din echipa de investigație. Aceștia vor cădea de acord pentru o modalitate de lucru, vor păstra evidența deschiderii carcasei protective, și vor fi prezenți pe tot parcursul examinării. Dacă datele pot fi recuperate cu ușurință, atunci examinarea datelor înregistrare este posibilă într-o manieră rapidă.
În cazul înregistrării audio din carlingă, există protocoale stricte pentru cine o poate ascultă. Aceste protocoale sunt stricte pentru a proteja piloții, pentru că înregistrările au unicul scop de a servi investigațiilor de securitate, nu de a fi folosite ca probe împotriva lor. Acest principiu este stabilit doarece mulți piloți s-au temut de faptul că aparatul de înregistrare ar fi „un spion în carlingă”. Alt motiv pentru limitarea numărului de persoane care pot asculta înregistrarea este că acesta poate conține sunete traumatizante, asociate cu ultimele momente de viață a celor de la bord.
În urmă accidentului, poziția autorităților iraniene este corectă, de a nu înmâna aparatele de înregistrare producătorului Boeing. Dacă Iran are capabilitatea tehnică prin intermediul propriei agenții de investigare, atunci aceștia ar acționa conform protocolului pentru a analiza datele. În cazul în care Iran nu are capabilitatea tehnică, atunci aceștia au tot dreptul de a accepta asistență din partea altei agenții de investigare, sau din partea unui consilier tehnic. În acest caz, SUA și Canada au un nivel înalt de expertiză în examinarea aparatelor de înregistrare a datelor zborurilor.
Faptul de importanță majoră este acela de a nu deteriora înregistrările în procesul de redare. Trebuie păstrat un lanț de probe pentru a asigura integritatea investigației, iar înregistrările nu trebuie lansate fără permisiune clară din partea investigatorului principal.