Puțini știu că astăzi este o mare săbătoare! Cunoscută drept Sâmbăta lui Lazăr, ziua de astăzi este sărbătorită de creștini ortodocși mereu cu o zi înainte de Duminica Intrării lui Hristos în Ierusalim, cunoscută drept Duminica Floriilor. Conform tradiției, ziua de azi reprezintă puntea de legătură între Postul Paștelui și Săptămâna Patimilor.
Fără să aibă o dată fixă, aceste sărbători fiind mereu calculate în funcția de ziua de Paște. Astfel, Duminica Floriilor este precedată de Sâmbăta lui Lazăr. Aceasta este ziua în care Iisus Hrisos îşi arată din nou minunile, înviindu-l pe Lazăr, la patru zile de la moarte, acesta fiind practic simbolul învierii viitoare a neamului omenesc. După această minune, mulţimile strânse la porţile cetăţii și-l întâmpină cu flori pe Mântuitor, la intrarea în Ierusalim. Ziua de azi se mai numește și Moşii de Florii, zi în care se fac pomeniri pentru sufletul rudelor decedate.
În ajunul Floriilor se respectă tradiţia „Cântecelor de Paşti”. În aceste zile se cântă cântece religioase care amintesc despre moartea şi învierea lui Lazăr, prietenul lui Iisus. Învierea lui Lazăr anticipează Învierea Mântuitorului Hristos.
De asemenea, prin tradiţie, în Sâmbăta lui Lazăr, gospodinele plămădesc plăcinte şi să le dea de pomană vecinilor, rudelor şi tuturor musafirilor. Dacă femeile pregătesc plăcinte, fetele tinere plantează flori, fiind convinse că numai cele sădite acum vor avea multe ramuri înflorite. În numeroase zone din ţară, fetele mai mici, îmbracate în rochii albe, împodobite cu flori de primăvară, merg cu colindul prin sat, spunând povestea sărmanului Lazăr care a murit foarte tânăr. Gospodarii le cinstesc cu ouă, pe care să le încondeieze în Joia Mare.
În mod normal, în această zi, la casele gospodarilor colindă fetele din localitatea respectivă , purtând pe cap cunune cu flori de câmp. În colindele lor se povesteşte despre moartea nefericită şi despre înmormântarea unui tânăr pe nume Lazăr. De asemenea, în Sâmbăta Floriilor copiii colindă la vecini şi la prieteni cu crenguţe de salcie sfinţite la biserică de preotul satului. În colindul lor se regăsesc urări de bine şi de sănătate. Cântecele copiilor povestesc din generaţie în generaţie despre Iisus, Cel care a fost primit cu slavă şi cu ramuri de măslin şi de finic în Ierusalim de mulţimile care, peste o săptămână, l-au răstignit. Colindătorii sunt primiţi de gazde cu multă bucurie. În cinstea lor, gazdele îşi împodobesc casa cu salcie sfinţită, îşi exprimă optimismul, speră şi spun cu credinţă: „Vă aşteptăm şi la anul!”. Bătrânii satului respectă tradiţia şi colindătorii sunt răsplătiţi cu ouă albe, nefierte, pentru a fi vopsite de Sfântul Paşte.
