Trăim aceeași poveste cu alte personaje. Din nou și din nou și din nou. Un politician ajunge în top, se crede stăpânul țării, al bugetului de stat… al planetei, după care se prăbușește în abis. Apoi iese public să recite poezia, ca un curajos ce este: m-a distrus SISTEMUL. Serviciile sunt rele.
Poporul s-a plictisit deja de placa ruginită folosită rând pe rând de toți liderii politici prinși în offside. După Liviu Dragnea, a venit rândul lui Ludovic Orban să facă pe moralistul distrus de SISTEM, de statul paralel. Deja a devenit o glumă la care nimeni nu mai râde. Până acum Coldea era Mefisto, acum generalul este ieșit din peisaj și nu se mai folosesc nume, se spune doar SISTEMUL și SERVICIILE, ACOPERIȚII.
Circulă o variantă propagandistă cum că Iohannis nu l-a mai vrut pe Orban la conducerea PNL fiindcă acesta se visa viitorul președinte al României și avea mari șanse să ajungă la Cotroceni. Să ne revenim puțin. Iohannis nu mai candidează. De ce i-ar păsă că Orban se imaginează și el șef de stat? Că doar au făcut asta și Viorica Dăncilă și Elena Udrea. Visele sunt pe gratis. În plus nu avea nicio șansă.
Poporul îl știe pe Orban de-o viață, nu e de ieri în prim plan. Așa cum îl știa și pe Dragnea. Cei doi nu au adunat niciodată voturi. Orban cel puțin nu a fost în stare să fie ales nici măcar acum la parlamentare. Pur și simplu nu au un profil potrivit și nici nu se poate construi în jurul lor. Deci final de poveste. Este bine să visăm uneori cai verzi pe pereți, dar sănătos este să ne mai și trezim din somn din când în când.
Adevărul este simplu și nimeni nu are curajul să-l spună. În pandemie, când țara ardea și poporul se panica, Orban și o mică gașcă formată din oamenii lui de încredere au împrăștiat mulți bani, în toate direcțiile. Și nu s-au oprit nici măcar atunci când Iohannis le-a trimis un sol de pace cu mesajul: STOP. Pur și simplu au făcut pe acolo ravagii.
A urmat debarcarea de urgență a lui Orban de la Guvern, imediat ce a pierdut alegerile, iar generalul Ciucă, interimar fiind, în două ore a demis toți oamenii fostului premier. De ce oare? DNA are răspunsurile. Pe toate.
Ca și Liviu Dragnea, Ludovic Orban a fost orbit de putere. S-a crezut nemuritor, invincibil… s-a crezut ca-n opera lui Eminescu, Sărmanul Dionis. S-a crezut Dumnezeu, când de fapt era doar un simplu muritor.
Acum ambii foști președinți ai celor mai mari partide din România, PSD și PNL strigă că sistemul, că serviciile. Dar să fim serioși… era bun sistemul când erau la putere? De ce nu au strigat atunci? Cine-i mai crede acum? Tot victime de-astea ca ei, care au fost în jurul ciolanului și au fost eliminați din schemă. Celorlalți nu le pasă.
De ce a fost nevoie să plece Orban? Din același motiv din care au fost îngropați și Adrian Năstase, Sebastian Ghiță, Liviu Dragnea și alții ca ei. Pentru că nu mai aveau limite și se credeau mici Dumnezei. Când un politician atinge această limită, se aprinde beculețul roșu și urmează scoaterea lui din scenă din simplul motiv că devine un pericol prea mare. Totuși trăim pe Pământ, înconjurați de alte state și alți oameni. Și toți respectă aceleași reguli. Când depeșești linia roșie, s-a terminat. Iar Orban asta a făcut, la fel și Dragnea.
Și nu mai este cale de întoarcere pentru ei. Orice alte povești se vor recita pe la televizor, sunt povești. Și oricum nu mai are cine să le asculte pentru că poporul s-a plictisit. Mai bine ascultă manele, oricum sună parcă mai bine decât eterene lamentări securistice.
