Gafă uriașă a lui CTP. Dovada că nu le știe pe toate. „După o asemenea frază…”

04 feb. 2020
Gafă uriașă a lui CTP. Dovada că nu le știe pe toate.
Cristian Tudor Popescu apare săptămânal la Digi24

Fie că ne place sau nu, trebuie să recunoaștem că jurnalistul Cristian Tudor Popescu este cel mai puternic lider de opinie în România de astăzi. Extrem de abil, foarte talentat și convingător în ceea ce spune, CTP are un punct de vedere pe orice subiect, cu care este și foarte greu să nu fii de acord pentru că argumentele lui sunt cam de fiecare dată foarte bune.

Simona Halep, Selly, brutarii din Ditrău, filme, politicieni, pensii, salarii, legislație – nimic nu iartă Cristian Tudor Popescu, dar iată că în valiza lui vastă de cunoștințe i-a scăpat ceva. Cum ministrul Sănătății, Victor Costache a fost vedete săptămânii trecute, era evident că și CTP se va exprima pe subiect. În stilul caractertistic, acesta l-a criticat aspru în special pentru o declarație neinspirată legată de autism.

„Pentru mine (n.r. Victor Costache) nu mai trebuia să fie ministru al Sănătății din ziua în care a făcut declarația despre copiii autiști de la Iași. (…) Domnul acesta este înalt chirurg (…) și spune că au făcut autism copiii, pentru că au fost părăsiți de părinți care au plecat la muncă în străinăte. După ce emiți o asemenea frază în calitate de medic trebuie să pleci, nu numai din calitatea de ministru, ci din calitatea de medic, pentru că autismul este o boală organică. Nu este o boală comportamentală mai mult sau puțin dobândită, este o dezvoltare anormală a creierului, care se manifestă în cea mai mare majoritate a cazurilor înainte de vârsta de 3 ani, uneori de la naștere. Cauzele ei sunt genetice sau virale. Infecții prenatale, substanțe chimice, care pot să influențeze dezvoltarea cerebrală”, afirmă gazetarul.

Autismul provocat de părinți există. Iată cum se ajunge aici

Și totuși în România secolului XXI, din păcate, în ultimii ani autismul virtual a început să fie un fenomen foarte periculos. Copiii se nasc fără probleme de sănătate, dar din cauza părinților aceștia încep să manifeste simptome specifice autismului. Din fericire, însă descoperită la timp, aceasta afecțiune se vindecă.

„Legat de acest termen există destul de multe controverse, majoritatea pro, dar şi contra. În primul rând, trebuie să înţelegem ce este autismul. Autismul nu este o boală. De exemplu, până în prezent, nu există niciun tip de analiză (genetică, de sânge, imagistică etc.) care să identifice autismul.

Autismul este o tulburare pervazivă de dezvoltare, de natură neurobiologică, mai precis o tulburare de neuroconectivitate (anumite regiuni din creier prezintă ori prea multe, ori prea puţine legături neuronale). Ceea ce denumim noi tulburări de spectru autist (TSA) sunt, de fapt, o serie de comportamente şi caracteristici pe care le întâlnim la copilul respectiv. Orice instrument (test psihologic) de evaluare a autismului identifică, pe baza observaţiei clinice, existenţa sau absenţa acestor comportamente şi aşa putem pune un diagnostic.

La fel ca în “autismul clasic”, aceste comportamente apar şi în “autismul virtual”, tocmai de aceea l-am denumit autism. Oricum, peste 75% din cazurile care ajung la noi prezintă deja diagnostic de TSA de la medicul neuropsihiatru. Un alt lucru important este legat de cauzalitatea acestei tulburări.

Aşa cum spuneam mai devreme, noi denumim autism o serie de comportamente sau caracteristici, dar puţine persoane înţeleg că în spatele acestor comportamente pot exista cauze multiple şi, de cele mai multe ori, chiar diferite. La ora actuală ştim, de pildă, că în autism sunt implicate până la 1000 de gene, dar nu neapărat că acele gene sunt “defecte”, ci că au o modalitate diferită de exprimare. Exprimarea genelor este foarte influenţată de condiţiile de mediu sau de factorii epigenetici, cum îi denumim noi. Ca şi cauzalitate, poate fi intoxicaţia cu metale grele, infecţii la nivelul creierului, tulburări metabolice, boli autoimune, probleme emoţionale şi de ataşament etc. Oricum, în general, după părerea mea personală, este vorba despre un cumul de factori, în care predispoziţia genetică este factorul obligatoriu. În acest sens, există un studiu recent care concluzionează că predispoziţia genetică de a face autism este mult mai mare decât numărul persoanelor cu autism. Mai precis, poate şi eu sau dumneavoastră am avut această predispoziţie genetică, dar nu s-au întrunit ceilalţi factori declanşatori ai acestei tulburări.

Am folosit denumirea “virtual” deoarece există o legătură de cauzalitate directă între consumul excesiv (peste 4-5 ore/zi) de mediu virtual (smartphone, tabletă, TV, laptop etc.) şi comportamentele specifice TSA. Iniţial, în anul 2013, am folosit termenul “autizare” într-o primă lucrare publicată, dar din anul 2014 în toate conferinţele de profil am folosit termenul “autism virtual”. De altfel, la noi în ţară termenul a fost acceptat şi preluat de majoritatea specialiştilor din domeniu: medici, psihologi etc. Primul caz de autism virtual l-am avut încă din anul 2007”, a spus psihologul Marius Zamfir pentru csid.ro.

Cum se ajunge la autism virtual?

„Trebuie să respectăm în primul rând studiile realizate până acum. Academia Americană de Pediatrie a transmis anumite recomandări, reînnoite în anul 2016, bazate pe 49 de studii de specialitate. Acestea subliniază faptul că, până la 18 luni, copilul nu are voie să stea deloc în faţa micilor ecrane, între 18 şi 24 de luni – maximum 30 de minute/zi şi numai cu un adult în preajmă, care să îi prezinte şi să îi explice ce se întâmplă la televizor, între 2 şi 6 ani – maximum o oră/zi şi între 6 şi 12 ani – maximum 2 ore/zi. De fiecare dată când cei mici interacţionează cu ecranele, trebuie verificată calitatea programelor urmărite. Studiile respective arată că, dacă depăşim aceste recomandări, la anumiţi copii pot apărea probleme de atenţie, obezitate, întârzieri cognitive, întârzieri ale limbajului, probleme de somn etc.”, mai spune psihologul.