Nenumăratele zvonuri, rapoarte, și scurgeri de informații au fost adevărate: Bugatti au fost aproape de construirea conceptului 16C Galibier, ce a fost dezvăluit privat în 2009 la sediul de la Molsheim, din Franța. Proiectarea super-berlinei a fost oprită înainte ca aceasta să intre în faza de producție, iar informațiile deja existente pe internet despre soarta acestui vehicul ce a stat la baza lui Chiron sunt restrânse.
„Planul inițial nu a fost ca Bugatti să fie un brand cu 2 produse. Planul inițial a fost încetarea producerii modelului Veyron după construirea a 450 de mașini, și introducerea modelului Galibier”, conform lui Achim Anscheidt, liderul departamentului de stil. „Acest lucru nu s-a întâmplat”.
16C Galibier a conferit un aer modern gamei de berline strălucite de la Bugatti, precum modelul Royale, fiind construite 7 exemplare ale acestui model între 1927 și 1933. În timp ce partea frontală a lui Galibier împărțea anumite aspecte stilistice cu Veyron, acesta avea parte de o capotă lungă, și de un plafon ce s-ar găsi în ziua de astăzi pe un „coupe în 4 uși”.
Motorul ar fi fost montat frontal, fiind vorba despre motorul W-16 de 8 litri, derivat din motorul lui Veyron, motorul de pe Galibier având o configurație cu 2 turbosuflante, ce ar fi pus la dispoziție o putere de peste 1000 CP, având un raport de peste 250 CP per scaun. Așa ceva nu veți vedea pe un Rolls-Royce Phantom.
Impresionantul concept prezentat la Molsheim nu a fost extraordinar de futurist, fiind aproape pregătit pentru producție. 16C Galibier a fost primit bine și de public, și de presă. Însă, liderii brandului francez i-au cerut lui Anscheidt și echipei sale să aducă modificări de aspect substanțiale berlinei, în urma interpretării opiniei și părerilor din partea criticilor. Acela a fost momentul în care grandioasele planuri ale celor de la Bugatti pentru o super-berlină au început să deraieze.
În timp ce modelul a avut proporții elegante, ce dădeau senzația unui vehicul puternic, acesta a avut parte de schimbări dramatice pentru a fi transformat într-un vehicul practic. Galibier se înălțase cu aproximativ 15 cm, lungimea fiind mărită cu aproximativ 150 de cm. Fusese implementat un portbagaj mic, fiind anticipată cererea din partea clienților din China, o regiune foarte importantă. Silueta impresionantă a lui Galibier și aspectele stilistice ce aminteau de Type 57 Atlantic dispăruseră.
„Compania a încercat să restilizeze modelul Galibier, pentru a fi mai bun, din toate punctele de vedere, însă acesta a sfârșit fără proporțiile planificate inițial”, explica Anscheidt. „Dorința de a fabrica un vehicul mai luxos și mai confortabil decât un Rolls-Royce Phantom, care în același timp să atingă viteze de 400 km/h a fost sortită eșecului. Planul inițial de a construi o berlină sportivă și elegantă a fost influențat negativ de cereri ambițioase, irealizabile, parcă desprinse dintr-o foaie de calcul Excel. Privită din lateral, mașina arăta ca un câine teckel. Din spate arăta ca un melon pe roți”, adăugase acesta.
Viitorul modelului Galibier a fost năruit pe 10 mai 2012. În acea zi, un anume domn de la Salzburg, cu influență , puternic, a venit în vizită la sediul Bugatti. Comparând proporțiile dezirabile, elegante , ale conceptului din 2009 cu formele monstruoase ale vehiculului pe care l-a găsit atunci , acesta a devenit foarte furios. Atunci a fost momentul în care Galibier a „murit”, costându -i pe cei de la Bugatti un an și jumătate petrecuți lucrând la model.
Vestea „morții” acestui model a reprezentat o amenințare pentru Bugatti, putând să ii lase fără o mașină disponibilă. Compania nu a putut extinde durata de fabricație a lui Veyron, pentru că deja anunțase intenția de a limita numărul de exemplare produse la 450, fiecare având un preț pe măsură. Adoptarea unui design deja existent, ca măsură de urgență, nu a fost o opțiune. O situație nu tocmai fericită pentru un brand care a riscat de două ori să dispară.
Însă, eșecul berlinei Galibier nu a reprezentat o surpriză.
Cum Galibier începuse să devină un briceag elvețian, bun la toate, Anscheidt și Walter de Silva, fostul lider al departamentului de design de la Volkswagen, au început să devină alarmați, presimțind că proiectul nu va avea sorți de izbândă. Cu susținerea lui de Silva, echipa începuse să pună planul B în aplicare, chiar din vara anului 2011, dezvoltând un succesor direct pentru Veyron. Acest succesor a fost creat în secret, în cadrul departamentului de design.
În ziua în care executivii au pus capăt dezvoltării lui Galibier, noul model secret nu se afla departe de a fi prezentat în cadrul companiei. Berlina fusese exclusă din planurile de producție, așa că discuțiile legate de păstrarea avântului companiei după încheierea capitolului Veyron apăruseră repede. Acesta a fost momentul în care mașina sport în 2 uși și-a făcut apariția. Galibier a murit; trăiască Chiron.
Revenind în zilele de astăzi, Galibier a ieșit din discuție, cu adevărat. Însă, ideea lansării unui model cu 4 locuri este departe de a fi uitată în cadrul companiei, existând tradiția care susține această idee.
„Această idee se potrivește cu brandul, din foarte multe puncte de vedere. Și chiar dacă ar fi să introducem un nou model, la un preț mai mic față de Chiron, pentru a fabrica mai multe unități, nu am uită niciodată de exclusivitate, de lux, și de performanța de care se bucură orice model Bugatti. Acest brand trebuie să se situeze în permanență în vârful industriei auto. Acolo este poziția noastră”, conform lui Tim Bravo, purtătorul de cuvânt al companiei.
